Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.
Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.
Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca! Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani.. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.
In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari. Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa, in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.
Este o poveste reala. Joshua Bell cântând incognito în metrou, a fost un experiment organizat de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre percepție, gusturi și priorități ale persoanelor. Întrebarea era aceasta: într-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusețea? Sau n-o mai apreciem? Recunoaștem un talent într-un context neașteptat?
Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:
Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul
dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai
buna muzica scrisa vreodata… cat de multe alte lucruri
ratam in viata ??!! Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu
mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim. Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.
aici aveti experimentul facut
traducere din Washington Post
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu