20 de ani de libertate

In aceste zile România plânge sau cel puțin ar trebui sa-și plângă istoria. La 20 de ani de la revoluție încă nu știm cine au fost cei care în acele zile au dus un război împotriva poporului roman , au ucis cu sânge rece și au lăsat României o pata de rușine pentru care nici pana astăzi nu avem un răspuns. Orice ar fi fost în 22 Decembrie ,după unii lovitura de stat , România nu trebuie să uite ca revoluția româna a avut doua momente : Iași și Timișoara . La Iași , regimul comunist a avut timp și informații și a intervenit pentru că cei care au vrut sa protesteze împotriva regimului au fost prea putini . La Timișoara , orașul întreg s-a ridicat și Ceaușescu nu a mai reușit sa intervină tacit ci a fost nevoit sa caute înăbușirea revoltei populare în sânge . A și făcut-o , pană în 22 Decembrie când la București a început sfârșitul regimului Ceaușescu și a comunismului în România . Un regim ce a continuat sa verse sânge romanesc pe străzile capitalei pana când cei doi dictatori au fost împușcați la Târgoviște . In linii mari acestea sunt evenimentele din decembrie '89. După 20 de ani încă nu știm nimic despre cei care au tras , care au fost actorii principali ai rebeliunii populare , dacă au participat la prăbușirea regimului comunist securitatea și armata , dacă au fost implicate și alte servicii secrete nu numai din România ci și din exterior . Știm sigur ca în acele zile mulți romani au murit împuscați fără alta vina decât că și-au dorit ca noi sa trăim mai bine dar mai ales sa ne recăpătam dreptul suprem , libertatea . Sunt încă după 20 de ani atât de multe întrebări care nu-și găsesc încă răspunsul încât sângele celor care au murit la revoluție cere sânge . România , noi cei care ne bucuram astăzi de libertate , nu avem voie sa uitam . România , în luna decembrie , aceasta luna a nașterii Domnului nostru Isus Hristos își comemorează morții revoluției . România încă are de plătit în aceasta luna a nașterii Mântuitorului blestemul sângelui vărsat . Întrebări fără răspuns dar cu un adevăr fără tăgada : azi , în România , trăim în libertate pentru ca în luna decembrie din 1989 au murit . Sa nu-i uitam , sa ni-i trecem în cartea de onoare a istoriei, sa-i slăvim și sa le mulțumim pentru sacrificiul lor.