miercuri, 17 august 2011

About "barbatul ideal"...


De când mă știu m-a călcat pe meclă idealul masculin al femeilor proaste. Spun ”al femeilor proaste” pentru că nu chiar toate sunt într-atât de cretine încât să nu realizeze că Făt Frumos n-a ieșit încă din nici o mnizdă. Băi, dar există unele specimene care vor așa:

Să fie frumos.

Adică un fel de clonă a lui Iisus în care s-a băgat ADN de George Looney, un fel de Brad Pitt autohton care are bărbie dreaptă, maxilar puternic, dinți perfecți, palme ca lopețile, păr pe piept și sculă groasă cât brațul de pitecantrop. De-ăla să le facă să se simtă mici și protejate când își pune umărul după gâtul lor, un bărbat adevărat care să le spintece în două cu coada lui de lopată și să le lase într-o baltă de transpirație și extaz când se apleacă după câte o fisă găsită pe jos. Apropos – n-am înțeles niciodată de ce leșină femeile după curul de bărbat sau ce e așa de apetisant la el. Nu e ca și cum s-ar putea juca de-a motorașul cu el cum fac bărbații cu țâțele tipelor, că una e să-ți pui nasul la ea pe piept și să sufli și alta e să își bage una nasu-n cur la tine și să facă ”brrrrrrrrr”. În fine…

Să fie deștept.

Adică mai deștept ca ea, deoarece majoritatea celor care au vise de-astea sunt proaste de nu-și pot prepara singure o omletă fără să se taie la deget în coaja de ou. Prin ”deștept” ele înțeleg un om care să le ajute pe ele în clipa în care polițistul le cere să lase geamul mașinii mai jos ca să le dea amendă că au trecut pe roșu. Un fel de de-ăla care îl învârte pe polițist până o scapă pe proastă de amendă, că doar nu vă închipuiați că o asemenea femeie și-ar dori să discute noaptea cu el despre elementele comune dintre totalitarismul orwellian și cel sugerat de Marx. Nu. Ea vrea unul care s-o facă pe ea să se simtă mai deșteaptă, prin asociere. Un fel de ”io-te mamaie ce bărbățel deștept am prins, adicătele eu fiind deșteaptă că l-am putut agăța, că am auzit că ăia deștepți fug de proaste ca celuloza de foc”. Nu – vrea să ti-o traga. Atât. Două-trei zile te va răbda, se va face că plouă când îl vei întreba serioasă cât exact de lung e un ”nibelung” și Ti-o va trage cât și cum de mult va putea, pentru că toți au o limită. După care, pa!


Să fie tandru.


Adică genul ăla de musculos umed care vine transpirat de la tăiat lemne, și în loc să traga o flegmă pe covorul de la intrare se așează lângă ea, o mângâie cu trei degete pe tâmplă aranjându-i șuvițele de păr după ureche și-i rostește suav în ureche ”Ești feericul din care e plăsmuit infinitul, draga mea”. Ca peste două zile, ea să se uite pe furiș la el în timp ce-i spală chiloții și să se întrebe dacă nu cumva a prins un fătălău, că uite ce mușchi are și nu e normal ca un bărbat atât de bine făcut să nu fie o brută cata s-o posede pe ea, acolo în baie, direct în cadă. Precis e cam fătălău, că uite ce-o zis ieri, iar poeții sunt cu toții homalăi.
Păi să vedem. Avem până acum așa: frumos, deștept, tandru. Câți bărbați cu corp perfect cunoașteți, iar din ăia, câți sunt deștepți? Iar din ce rămâne, câți sunt tandri? Să mergem totuși mai departe.

Să fie romantic.

Ei bine, aici majoritatea femeilor înțeleg prin ”romantic” un idiot care să le facă lor toate poftele, dar nu oricum, ci cu stil. Adică, dacă ea guiță în miez de noapte că-i curge sânge din ...... și vrea tampon, el e ăla care fuge în partea cealaltă a orașului, pe jos, și-i aduce șase tipuri de tampoane, care-s mai scumpe, toate învelite în ciocolată și cu fundă roșie în vârf. Ele vor un de-ăla care știe să cânte la chitară, dar care să le și privească în ochi în timp ce cântă. Să le facă pe ele să tremure la gândul că ăla, frumos, deștept, tandru, e și romantic. Io-te cum ciupește el corzile cu degetele lui perfect proporționate. Și ce inteligent ține chitara… Și ce tandru mângâie el gâtul ăla gros și lăcuit al…
Mda.

Să fie cu bani.

Neapărat cu mașină nouă, de marcă, neapărat cu haine de nu-știu-care și pantofi de lac. Să prindă ea un fraier care să-i dea ei alocație săptămânal, să nu mai trebuiască ea să capseze dosare în vecii vecilor, numai să facă shopping toată ziua. Când prinde una un tip cu bani, ea vede viitorul cam așa: ea îi face un prunc, și atunci prostul e legat de ea pe veci, deci banii trebuie să curgă regulat, deci shopping spree, deci cumpărăm tot IKEA-ul cu angajați cu tot. Pentru că e perfect logic undeva în mintea ei că ăla cu mușchi și corp îngrijit, care e tandru și romantic și deștept, are timp berechet să citească, să se cultive, să meargă la sală zi de zi și să și facă bani destui pentru poftele ei. Un fel de Steve Jobs, dar fără cancer și riduri, un fel de Bill Gates dar fără ochelari și cuvintele alea ciudate pe care ea nu le înțelege și cu mutra lui cutare fotomodel masculin, că nimănui nu-i place un tocilar de-ăla.
Acum gândiți-vă cât romantism zace într-un afacerist român, sau ce statură impozantă poate să aibă un om care și-a petrecut jumătate din viață cultivându-se.

Băi – dar cum? Filmele ne spun clar că ăla din Pretty Woman lua curve ca ele de pe stradă și le transforma în doamne, le dădea bani, le făcea baie în șampon Chanel, le lua haine, le recita poezii. Păi cum – când Sandra Brown scrie clar că ăl mai romantic haznoi te duce seara la plimbare pe plajă, deși el – vai – e văduv și iubitor cu copiii tăi spurcați, zâmbește înțelegător când ești la ciclu și cunoaște patru limbi, din care una e fix aia care-ți place ție noaptea. Păi Sandra Brown e scriitoare cunoscută, și – automat – inteligentă, deci știe ea ce știe. Stop living a dream, you fucking twat!

Cunosc vreo 3 fete care gândesc fix așa. Vine ăla călare pe cal alb și le ia pe ele și le scoate din căcatul putred în care se scaldă de când s-au născut. Le dă casă, le dă masă, le dă dragoste, poezii, căcaturi de-astea sentimentale la care pun botul toate nefututele. Și – normal – el le acceptă toate toanele, zbieretele, pretențiile de primadonă, le va trata ca pe niște regine neînțelese ce sunt. Că altfel n-ar fi tandru, și n-ar fi visul complet.
Băi, am așa o satisfacție când vine câte una de-asta și-mi spune că l-a găsit… Pe EL. Ăla perfectu’. Da, l-am găsit, sau mai bine zis, m-a găsit el pe mine, că normal că eu sunt demnă de așa ceva și a meritat să aștept. L-a găsit, e aici, el e Adonis al ei. Mă prinde așa o satisfacție pentru că știu că în maxim 3 luni o să și-o ia în bot de la el, că o să i-o tragă până va umbla strâmb, că îi va transforma cucuveaua într-un bidon de plastic turtit și bont de s-o pișa strâmb vreo două weekenduri. După care, va trece la următoarea, iar ea va rămâne să se plângă la toate prietenele cum că nu înțelege, că mergea atât de bine, că el era Alesul, blablabla. Două-trei instanțe de-astea și se trezește fătuca la realitate.
Satisfacția se trage din gândul că ea credea că el îi cumpără smotocei pufoși în fiecare joi pentru că îi admiră lipsa de interesant din ea, pentru că îi face masaj când e obosită nu pentru că ar vrea să i-o bage printre buci o jumătate de oră mai târziu ci pentru că apreciază cât de dedicată e ea telenovelelor ălora obositoare. Ea chiar crede că un bărbat s-ar duce în miez de noapte să-i cumpere ei ciocolată atunci când zice ea pentru că un iubit adevărat așa face. Nu pentru că în cele trei săptămâni de când se cunosc nu l-a lăsat să-i pună mâna pe țâță – nuuuu – e ”pentru că mă iubește”.
La modul serios vorbind, unele femei chiar își merită soarta. Moară-n căcat singure, croșetând sute de fulare și cu ochii-n ”Dallas”, că pe bună dreptate – merită. Adică tu, fufă proastă venită de la țară, fără maniere, înțelegere în tine ori pic de răbdare, vrei unul frumos, deștept, cu bani, tandru și romantic, adică exact ceea ce nu vei reuși în veci să devii singură.

Serios? Mori cu căcatul ăla de pluș în brațe, cu gâdul la vremurile în care Vasilică îți aducea pe tavă totul.
Femeile de genul acesta sfârșesc prin a se căsători cu primul om pe care-l întâlnesc pe stradă imediat după petrecerea de aniversare a 40 de ani de viață. Pentru că sunt disperate și e bun și frumos chiar dacă nu e deștept, cu bani, tandru sau romantic. Măcar atât să fie, că la 40 e cam greu să-i prinzi pe ăia liberi, fie ei și sluți ori săraci. Și va ajunge undeva la țară, locuind în casa părinților lui, cu o babă de soacră care-i va face viața amară și alături de care se va uita la telenovele seară de seară.
Restul devin lesbiene, ceea ce e mult mai interesant.

preluata de pe net

2 comentarii:

  1. Flavius sunt probleme la postarile comentariilor, verifica sau inlocuieste sablonul

    RăspundețiȘtergere
  2. L-am inlocuit , sper sa se fi rezolvat

    RăspundețiȘtergere